Mazarica

Nu prea ma pricep dar o sa ma straduiesc sa iasa ceva dragut.

 Pana la urma sa recunoastem ca totul a inceput de la niste rosii urate, daca nu ar fi fost ei poate ca acum noi nu am mai fi fost mazarici tbi!

Anul trecut, aprilie si poli. De aici in colo imi amintesc, inainte de asta nu am retinut mai nimic. A, ba da. Iarna aceea groaznica, oribila si ingrozitoare, dar pe atunci nu ne cunosteam, de fapt, nu cred ca vorbisem niciodata. Tot ce stiam despre tine era de la rosia urata care stii prea bine ca nu este mereu in firea lui.. 

Oricum, tot din cauza acelei rosioare am inceput sa vorbim, sa stam mai mult impreuna si sa aberam.  

Avem multe amintiri impreuna. Mai stii cand am fost la Pistol cu capse si a inceput sa ploua? Si ascultam din statia de autobuz cum cantau. Sau atunci cand puneam la cale planul nostru malefic de stapanire a lumii cu ajutorul armatei noastre de sclavi ?

Te apreciez, si cateodata ma gandesc cum poti sta cu mine suportandu'ma. Uneori mi'as dori sa fiu ca tine, sa'ti seman mai mult. Nu stiu daca ti'am zis asta vreodata.. Poate ca nu ti'ai dat seama, dar m'ai ajutat foarte mult.

Uite, nici macar o postare pentru tine nu sunt in stare sa fac! 

Deocamdata ramane asa si promit ca o sa scriu una muuuult mai buna.

Te iubesc mai mult decat as indragi o cutie mare plina cu zmeura dulce. Sper ca stii ca asta insemana foarte mult. 

 ( arat ca un pepene)

I adore you, you crazy, gorgeous, wonderful (but also

 sometimes quite weird-but still very lovely) person.