25 martie 2010

him.

Parul ei era ca de catifea, moale la atingere. Mainile ei erau netede ca matasea. Ochii ei erau de un albastru puternic, orbitor.
Fiecare minut fara ea , lui ii se parea agonie, ca o lama prin piept.


El. Singurul lucru cu adevarat bun din viata ei.
El. Singurul pentru care ar fi facut orice.
El. Cel care o facuse sa planga de atatea ori.
Certurile lor se adanceau din ce in ce mai mult. Ea suspina incet, si isi cufunda fata in perna de puf din pat.
Lui nu ii pasa. De fapt, a inceput treptat sa o ignore, saturandu'se sa'i vada rimelul prelins pe conturul fetei.
Ii parea atat de rau. Ea si'ar fi dorit sa poata schimba ceva. Incerca sa'i fie pe plac.

Nu mai este el.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu