Mi-am dat seama de la inceput ca nu ma vrei si recunoaste ca asa a fost. Ai vrut vreodata sa fii langa mine? Eu imi doream permanent sa te simt, mi'erai un fel de functie vitala si totusi, uite ca am supravietuit.
Acea singura luna a fost un calvar pentru mine in care toata lumea mea se invartea in jurul tau. Cerebelul meu refuza sa creada ca se poate gandi si la altceva, de exemplu la mine...
Sunt sigura ca ai avut totul bine pus la punct de la inceput. Probabil ca aveai o placere sadica sa ma vezi asa, stiind ca tu erai unicul motiv.
Ai fi putut sa nu faci si asta, sa te opresti la un anumit punct. Ce mai aveai de gand sa'mi iei?
Cel mai rau a fost faptul ca ma amageam singura cu ideea ca doar,doar mai pot amana sfarsitul. Acum imi dau seama, de fapt si atunci stiam asta, ca eu am depus tot efortul, tu, in schimb, doar asteptai sa ti se asterne totul digerat pe tava. Sufletu'mi fremata, inima mi se zvarcolea in piept, trupul meu zvacnea, iar tu, tu stateai nemiscat in indiferenta ta gandindu'te cum sa'mi indesi tacticos pe gat acea blestemata mandarina si sa tac.
Scriu aceste randuri, nu pentru a ma plange sau a'ti reprosa, ci doar a'ti spune ce nu am apucat.
Imi doresc sa nu ne mai intalnim niciodata.
PS.1: Nu ti'am scris mai mult pentru ca stiu ca n'ai intelege.
PS.2: Sunt constienta ca nu vei citi scrisoarea mea si este in regula.
PS.3: Totul e scris post naivitate.
